GANDURI

     Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul  dispretuitor cand altul se balaceste, inca, in  viciul sau. 
   Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre  pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar  instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca  mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera  incat ne umple sufletul de venin.  
   Banii care vin spre noi ne  pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate  rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre  iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la  inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori... Tot ce reusim pentru  noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre  aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat. Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din  jur.  
   Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean.  Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.  
   Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.  
   Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decat viciile si incapacitatle noastre.." 

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. 
Acum stiu, am aflat si eu... "  
 
Nicolae Steinhardt 

UN MARE ROMAN JUSTIN CAPRA



Americanii, canadienii, nemtii si italienii au vrut sa-l „importe". De fiecare data, raspunsul lui a fost „Nu"
     "Mi se pare mai interesant sa faci ceva intr-o 
tara in care toata lumea spune ca nu se poate face nimic"
      Pe langa aparate de zbor si masini, Capra a inventat si motociclete neconventionale.
     Justin Capra, romanul care a inventat rucsacul zburator folosit acum de americani in calatoriile spatiale, sta la Balotesti, intr-o casa austera ca o chilie. Cand l-au „vizitat", hotii i-au facut paguba doar pentru ca au lasat usa deschisa la plecare. Era iarna, el era plecat din localitate si centrala a consumat gaz cat pensia lui pe o luna.

     Cu rucsacul zburator in beciurile militiei  
Rucsacul zburator i-a adus, la inceput, doar belele. „In 1956 l-am propus Academiei si bineinteles ca am produs ilaritate. «Tovarasi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni sa zboare» si, ma rog, chestii d-astea. In '58 l-am brevetat. Dar, in '56, pentru ca aveam intentia sa realizez un astfel de aparat si niste masinute, am facut prostia sa merg, nestiind puterea comunistilor, la Ambasada Americana sa cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au tinut mult – doua saptamani –, dar dormeam pe ciment si mancam un sfert de paine pe zi. Inainte de asta eram ofiter de aviatie. Dupa – am fost dat afara din Armata si am fost trecut la index. Spalam masini, maturam, ca sa pot exista. Pana in 1962, cand a venit Expozitia Americana la
Bucuresti si si-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenta intre al meu si al lor era de culoare: al lor era gri si al nostru – negru. Altminteri erau identice".

     O jucarie: curent electric din zgomot 
Americanii si mai apoi Henri Coanda i-au facut pe tovarasi sa-si reconsidere pozitia fata de Justin Capra. L-au reabilitat oarecum, adica si-a putut gasi un loc de munca mai tehnic decat maturator. Dar si munca de jos a fost o „sursa de inspiratie".
     Ce faci, de pilda, daca trebuie sa lucrezi intr-o cazangerie, intr-un zgomot infernal? Evident: incerci sa transformi zgomotul in curent electric! „Am folosit un telefon Bell
 , o membrana cu o bobina si un miez de fier, pusa in hala in care se facea galagie si recoltam in alta parte curent. Nu am reusit sa produc mult curent,
dar ma gandeam sa pun membrane peste tot, in toata hala, ca sa mearga macar polizoarele fara sa mai consume din retea". Asta este una dintre inventiile pe care le-a considerat jucarii si nu s-a obosit sa le breveteze.

     „Nu se poate, da' functioneaza"

     Exista insa o inventie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru ca nimeni nu i-a gasit explicatia fizica. „Am realizat odata un dispozitiv care micsora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune ca fiecarei actiuni trebuie sa-i corespunda o reactiune egala si de sens contrar. Or, asta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roti, n-avea interactiune magnetica si al naibii se misca. Bineinteles, consuma, nu era perpetuum mobile. Si atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, si m-a dus la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie. Si acolo a venit un hectar de marimi – profesori, academicieni, savanti – si prima expresie a fost «nu se poate». La care Groza zice «Nu se poate, da' merge. Cum dracu' justificam?»
Doctor in fizica, Dan Vamanu, care a fost sef de promotie laOxford , a studiat dispozitivul si mi-a zis «Justine, sa ma ia dracu' daca am inteles. Asta n-ar trebui sa mearga. Da' bine ca merge, c-om gasi noi justificare matematica». Nu s-a gasit nici acum".

     Circa 100 de vehicule neconventionale
     Justin Capra a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzina pentru un drum intre Bucuresti si Iasi , cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconventionale pe care le-a testat personal si 15 motoare neconventionale. Din toate acestea, doar o inventie – automobilul fara caroserie, cu efect pelicular – si-a gasit o oarecare aplicare.
     Este vorba despre un prototip care a ramas la stadiul de macheta pentru ca Justin Capra n-a avut bani sa-l construiasca. „Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriana, care creeaza si o propulsie si poate face, eu stiu, si aer conditionat in masina. Este vorba de un jet de aer evacuat din fata si aspirat in spate, care imbraca ocupantii autovehiculului. Am aruncat si apa pe el, nu se intampla nimic – nu ploua, nu ninge". Iar aplicarea a fost mai mult decat modesta: un cetatean din Bacau
 a folosit inventia lui Capra pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar tine, totusi, si apa, si pestii!

     Intrebare frecventa: „De ce nu plecati?"

     De ce n-a plecat sa se realizeze in tari mai civilizate? „M-a intrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceausescu. I-am zis «Eu sa plec? Sa plece ei (comunistii, n.n.). Pai ce, eu am stricat atmosfera in tara asta? Aici este o tara formidabila – nu se poate da faliment pentru ca tot sistemul e falimentar. Si pe urma, daca ma duc cu o sticla de coniac la ITB, iau un tramvai. In Germania nu poti sa faci treaba asta, cade
guvernul». Dupa revolutie au venit altii sa ma intrebe «De ce nu plecati?». Pai ce, sa mananc lebede la Viena? Si pe urma, mi se pare mai interesant sa faci ceva intr-o 
tara in care toata lumea spune ca nu se poate face nimic. Am fost invitat sa raman in ItaliaAmerica , Germania , Canada ... Credeti ca umbla pe undeva cainii cu covrigi in coada? Ne uitam la salariile din Occident. Pai cel mai bine platit om pentru munca depusa e in Romania..."

     Nu exista inginer adevarat fara cultura

     Acum, Justin Capra are 75 de ani, dar nici vorba, nici miscarea nu-i arata varsta. El pune „tineretea" pe seama familiei. „Tata a murit la 90 de ani pentru ca l-a lovit o masina cand era pe bicicleta. Bunicii, matusile – la 102, 107, 110... „Lucreaza la al 73-lea prototip de autoturism si si-ar dori ca cineva sa-i continue munca, sa cerceteze si sa puna in aplicare efectele pe care le-a descoperit.
     Nu este insa usor sa ajungi ucenicul lui Capra.
„Un inginer, daca nu are cultura, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultura, ci un simt al sintezei. Kant zice «eu sunt propriul meu stapan». Ei, cum dracu' poti sa fii propriul tau stapan intr-o lume conjuncturala, inlantuita? Si spune ca morala poate fi in afara moralei crestine, ceea ce iar este o greseala. (...) Newton
 zice «Ce este gravitatia? Eu pot sa va spun ca este direct proportionala cu masa si invers proportionala cu patratul distantei, e o formula matematica exacta, dar esenta n-o stie nimeni». Pentru ca nu exista esente in materie. Noi, oamenii, ne deplasam asimptotic spre cunoastere pe care nu o s-o intalnim pentru ca, curba asimptota intalneste verticala cunoasterii undeva la infinit."

     INFO PLUS

     EMIGRAREA
     Am avut naivitatea, mi-am inchipuit ca invatand voi fi mai liber si mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci cand mi-am dat seama ca prin invatatura ne marim aria intrebarilor, ne marim exponential aria de necunoastere. Si, in fond, ce sa cunoastem, de vreme ce definitiile nu ne apropie de esente, de vreme ce
adevar egal subiectiv?
     Academicul ne indeparteaza de natura, acesta este diferential, centrifug, nu da raspunsul la intrebari.
Pretinsele sale raspunsuri nu rezolva problema cunoasterii. Simt un gol sprijinindu-ma pe adevarul stiintific oficial. Nu mai vreau clasicul in abordarea cailor de studiu. Vreau altceva! N-am intalnit adevarul absolut, n-am intalnit decat raportabilitati, conjuncturi, relativitate.
     Adevarul in care cred este unul singur: adevarul Divin.
     Spiritul, in schimb, nu intra in crize, spiritualistul nu diseca multidimensionalitatea Divina, o ia ca postulat, stiinta spirituala este de aceea interferentiala, centripeta si nu da reactii secundare.
     Exista totusi o cale si anume: evolutie in plan spiritual, in plan crestin, pentru ca iubirea, stima, toleranta rezolva toate problemele.
     Sa zicem ca fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimtire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci cand sunt obosit fizic si cand vad rezultatul muncii mele.
     Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihica, sunt ala care vede alfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat si chiar agresat fizic, si de ce? Pentru ca merg pe alt drum, nu pe cel obisnuit. Deranjez niste somnolente, niste tipare. Lumea nu are nevoie de oameni care nu cred in definitii, care nu cred in academii si nici in premianti oficiali.
     Cand tin o conferinta sau un curs vad discipolii mei plecand mai ingandurati. Am acest defect, aceasta particularitate, pun lumea pe ganduri. Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns la varsta la care imi dau seama ca nu trebuie sa critic, inteleg faptul ca exista o programare din afara noastra, in alt raport spatiu – timp. (Care spatiu, care timp? alte relativitati?)
     Nu-mi permit sa critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturala. Mai intai ca nu cunosc notiunea de bine si de rau. Dar nici nu il inteleg pe filosoful Kant atunci cand afirma ca dansul isi este propriul lui stapan! Cum poate un om fi stapan pe el intr-o lume inlantuita?
     Prefer intelepciunea varstei, observ ca geneticul poate fi optimizat, cromozomii avand permeabilitate spirituala.
     Eu nu sunt in masura sa ofer solutii, nu ma pricep, solutii va poate da natura, in masura intelegerii noastre. Eu nu cred in politicieni, vorbareti, colesterolizati, cu tinuta opulenta si ostentativa.
     Nu mai cred in imagini, nu cred in virtual. Eu cred in padure, in apa, in aer, in filosofia taranului batran, pardon, nu in taranul de langa metropola.
     Cred in adevarul Divin, in legatura Divinului cu omul prin intermediul monarhului si al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l inteleg atunci cand si-a declarat repubica ce-i poarta numele, de vreme ce l-a scolit pe Aristotel in spirit monarhic. Cred intr-un reprezentant de tip confucian, intr-o verticalitate, intr-un caracter.
     Calea pe care am ales-o este emigrarea in padure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele si nu vad imagini de reclama si nici telenovele.Vreau sa inlocuiesc radioul cu muzica sa agresiva, cu muzica ciripitului pasarelelor, cu sunetul apei si fosnetul frunzelor.
     Refuz artificialul, nu mai vreau betivi si fumatori, vreau oameni adevarati sau fara oameni.
     Vreau sa fiu mic pentru a ma bucura de adevarul Divin.

     Justin CAPRA 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Justin_Capr%C4%83

PRIMA ZI

Cu cat punem mai mult accent pe perfectiune, cu atat ea se indeparteaza mai mult.
                                                                               Haridas Chaudhur



                 Mi-am dorit un articol de inceput aproape perfect.
                 M-am gandit mult la primul meu subiect, dar mi-am dat seama ca timpul,nu ma asteapta.
                 Atunci m-am hotarat sa scriiu un articol imperfect,adresat tuturor celor care vor sa il citeasca,adresat celor legati prin fire nevazute de orasul meu natal Giurgiu.Orasul teilor,orasul cu turn,orasul cu farfurie.
              Am gasit o fotografie facuta pe strada Garii in anul 1941
.Strada Garii de azi, nu difera prea mult de cea din 1941.Poate cei care circula pe ea sunt diferiti sau poate nu.